The Storyteller

Așadar, am scris o carte. După ce am avut această idee ani de zile și chiar am primit câteva oportunități îndoielnice („Este floare la ureche! Fă doar patru ore de interviuri, găsește pe altcineva să scrie, pune-ți fața pe copertă și voila!”), am decis să scriu aceste povești exact așa cum am făcut întotdeauna, de mână.

Bucuria pe care am simțit-o documentând aceste întâmplări nu este diferită de a asculta înapoi un cântec pe care l-am înregistrat și pe care abia aștept să-l împărtășesc lumii, sau de a citi o intrare primitivă dintr-un jurnal cu pagini pătat, sau chiar de a-mi auzi vocea reverberând între posterele Kiss de pe peretele camerei mele când eram copil. Acest lucru nu înseamnă că renunț la jobul meu zilnic, dar îmi oferă un spațiu în care să arunc puțină lumină asupra a ceea ce înseamnă să fii un copil din Springfield, Virginia, trăind viața și urmărind visele nebunești pe care le aveam ca tânăr muzician. De la plecarea în turneu cu Scream la 18 ani, până la perioada petrecută în Nirvana și Foo Fighters, jam sessions cu Iggy Pop sau cântatul la Academy Awards ori dansatul cu AC/DC și Preservation Hall Jazz Band, tobe pentru Tom Petty sau întâlnirea cu Sir Paul McCartney la Royal Albert Hall, povești de culcare cu Joan Jett sau o întâlnire întâmplătoare cu Little Richard, până la zborul până la capătul lumii pentru o noapte epică alături de fiicele mele... lista continuă.

Aștept cu nerăbdare să focalizez lentila prin care văd aceste amintiri puțin mai clar pentru voi, cu mult entuziasm.