Paris and the Parasite

Consecințele sociale ale urbanismului anti-parazitar se referă la eforturile de a elimina așa-numiții paraziți biologici, care penalizează, în schimb, indivizi considerați „paraziți sociali.” Filosoful francez Michel Serres susține că sistemele ordonate se bazează pe patologizarea paraziților, deși aceștia nu pot fi complet eliminați. În *Paris and the Parasite*, Macs Smith extinde această idee aplicând-o asupra orașului Paris, văzut ca un oraș mediatic, și explorează ce organisme, oameni și forme de interferență sunt considerate paraziți în acest context. Smith se folosește de teoria poststructuralistă franceză, teoria media, filosofia științei și surse literare și culturale pentru a analiza paraziții din Paris, de la începutul secolului al XIX-lea până în prezent.

El evidențiază impactul urbanismului anti-parazitar asupra orașului contemporan, dezvăluind implicațiile sociale ale acestor eforturi de eliminare a „paraziților,” fie biologici, fie sociali.