Mami, tati, mă auziţi?

Copii au propriile lor gânduri. Acesta ar putea fi laitmotivul unei cărţi care ne invită să descoperim incredibila bogăţie a limbajelor prin care copilul încearcă să se dezvăluie şi să se familiarizeze cu o lume plină de neprevăzut şi de pericole. În perioada primei copilării, părinţii şi educatorii sunt puşi în faţa unei varietăţi de limbaje nonverbale pe care trebuie să le asculte, să le recunoască şi să încerce să le înţeleagă: gesturile, somatizările sau simbolizările.

Când copilul are acces la exprimarea verbală, începe minunatul joc al transpunerii în cuvinte a trăirilor şi a emoţiilor, al ascultării şi al recunoaşterii copilului ca individualitate. Copilul are puterea magică de a se face auzit, de a ne înţelege fără cuvinte, de a ne permite să ne întoarcem la propria copilărie pentru a umple golurile de tristeţe şi angoasă. Trebuie doar să îl ascultăm.