Logica libertății

„Libertatea publică poate fi pe deplin susținută ca scop în sine atât timp cât ea desemnează metode de gestionare socială a idealurilor ce constituie scopuri în sine. Libertatea științei, libertatea religioasă, libertatea de gândire în general sunt instituții publice prin care societatea le deschide membrilor ei oportunitatea de a atinge idealuri care constituie scopuri în sine. Instaurând astfel de libertăți, societatea constituie prin ea însăși o comunitate de oameni ce cred în viabilitatea și puterea valorilor spirituale și în obligația noastră față de aceste lucruri.

În mod evident, acceptarea acestor credințe este anterioară libertății. Putem pretinde libertatea de gândire în mod justificat doar dacă acceptăm că gândirea constituie o valoare în sine. Cu toate acestea, este adevărat că în dezvoltarea mentală a unor oameni din zilele noastre secvența cauzală a fost adesea inversată.“ (Michael Polanyi)