Ciorchini

<i>Un ciorchine lirico-metafizic este ca o trăsătură singulară de penel pe o pânză goală. Tabloul întreg se va constitui din totalitatea pânzelor pe care au fost trase asemenea fulgurații ale penelului. În termeni poetici, un asemenea ciorchine ar fi un vers scris pe o pagină goală, așa încât poemul, în integralitatea sa, poate fi perceput doar dacă se parcurg toate filele, fiecare păstrând versul său singular.

Unii au încercat să pună toate versurile din filele disparate unul sub altul, pe aceeași filă – și au numit asta poezie cu vers alb. Cred, însă, că prin asta s-a pierdut ceva esențial, definitoriu: lipsa unității de meditație poetică. Unui ciorchine lirico-metafizic trebuie să-i lipsească această unitate.

Aș asemăna ciorchinele cu o sumă de stropi de ploaie, căzuți dintr-un nor trecător, și răspândiți ici-colo, izolați, dar care nu se transformă într-o ploaie în care stropii se unesc în șuvoi. </i> — Emil Dinga